EȘANCRÚRĂ s. f. 1. excavație arcuită în malul mării. 2. scobitură arcuită pe marginea oaselor sau a unor organe. (< fr. échancrure) Vezi definitia »

țíplă (-le), s. f. – Membrană, mai ales de vezică de bou. – Mr. tipă. Bg. cipa (Candrea; Conev 87), cf. ngr. τσίϰα, alb. tsipë (Philippide, II, 738). Fonetismul nu a fost explicat. Vezi definitia »

hárcotă, hárcote, s.f. (reg., înv.) femeie cu purtare rea. Vezi definitia »

PRISÁCĂ, prisăci, s. f. Loc unde sunt așezați stupii, unde se cresc albine; totalitatea stupilor aflați pe acest loc; stupină. ♦ (Cu sens colectiv) Albinele dintr-o stupină. – Et. nec. Vezi definitia »

ALBINIOÁRĂ, albinioare, s. f. Albinuță. – Albină + suf. -ioară. Vezi definitia »