CARNÁȚIE, carnații, s. f. Coloritul și structura pielii unei persoane. – Din fr. carnation. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, #s. f.# 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + #suf.# -ie. Vezi definitia »

DIVERTICULECTOMÍE s. f. ablațiune a unui diverticul. (< fr. diverticulectomie) Vezi definitia »

CICLOMETRÍE s. f. tehnica măsurării cercurilor. (< fr. cyclométrie) Vezi definitia »

DETÉCȚIE, detecții, s. f. Operație de identificare a prezenței unui semnal util într-o recepție de unde electromagnetice. – Din fr. détection. Vezi definitia »