ANTIMÓNIU s.n. Metaloid alb-cenușiu cu aspect metalic folosit la diferite aliaje; stibiu. [Pron. -niu. / < it. antimoniu, cf. fr. antimoine, germ. Antimon < ar. ithmid]. Vezi definitia »

zurlíu (-ie), adj. – Zăpăcit, nebunatic, smintit. – Mr. zurlu. Ngr. ζουρλος (Graur, BL, IV, 200), fără legătură cu țig. zuralo „robust” (Graur 195). La origine stă tc. zorlu „violent”, cf. zor. Vezi definitia »

DELÚVIU s. n. material detritic provenit din alterarea și degradarea rocilor, transportat de apele de șiroire. (< lat. diluvium) Vezi definitia »

SÂNGERÍU, -ÍE, sângerii, adj. De culoarea sângelui, roșu (ca sângele); sângerat² (3), sângeros (4). – Sânger + suf. -iu. Vezi definitia »

BRATEIU 1. Com. în jud. Sibiu, pe Tîrnava Mare; 2.870 loc. (1991). În satul Buzd, biserică fortificată (sec. 15). 2. Cultură din sec. 4-6 aparținînd populației daco-romane. De caracter rural, puternic influențată de cultura provincială bizantină, cultura B. a cuprins întreg terit. de astăzi al României. Ea a format fondul de populație (etnic și lingvistic) și de cultură care a stat la baza formării și dezvoltării culturii Ipotești-Ciurel-Cîndești din sec. 7-8. Vezi definitia »