AUTOAMFÍBIU s.n. Automobil propriu pentru deplasarea pe uscat și pe apă. [Cf. it. autoanfibio]. Vezi definitia »

ABSOLUTÓRIU, -IE, absolutorii, adj. s. n. 1. Adj. (Jur.) Care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greșeală. 2. S. n. (Înv.) Certificat de absolvire a unei școli superioare. – Din lat. absolutorius, (2) germ. Absolutorium. Vezi definitia »

SOLÁRIU s.n. Terasă sau acoperiș plat situat în partea de sus a unei case romane. ♦ Teren, terasă, încăpere special amenajată pentru băi de soare. [Pron. -riu. / < fr., lat. solarium]. Vezi definitia »

MUFTÍU, muftii, s. m. Căpetenie religioasă a unei comunități musulmane mai mari. ◊ Marele muftiu = conducătorul cultului islamic dintr-o țară, având și atribuții judecătorești. – Din tc. müftí. Vezi definitia »

IÓNIU s. n. Izotop radioactiv al toriului, care se obține din uraniu prin dezintegrare. [Pr.: i-o-niu] – Din germ. Ionium, fr. ionium. Vezi definitia »