ȘPAN¹, șpani, s. m. 1. (În orânduirea feudală din Transilvania) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care deținea acest titlu; stăpânitor sau (mai târziu) șef administrativ al unui ținut. 2. (Înv. și reg.) Intendent, administrator. – Din magh. span. Vezi definitia »

VICLEÁN, -Ă, vicleni, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se poartă, vorbește fără sinceritate, ascunzându-și adevăratele intenții (reprobabile); fățarnic, ipocrit, perfid; (cu sens atenuat) șiret, șmecher, isteț. 2. (Pop.) Rău, crud, neîndurător, hain. 3. (Înv.) Care își calcă credința sau cuvântul; necredincios; trădător. ♦ (Rar) Care nu crede în învățăturile religiei creștine; păgân. ♦ (Substantivat, m.) Duh necurat, drac. [Var.: (înv.) hicleán, -ă adj.] – Din magh. hitlen. Vezi definitia »

SEMIPLÁN s.n. (Mat.) Fiecare dintre cele două părți ale unui plan împărțit de o dreaptă oarecare. [Cf. it. semipiano, fr. demi-plan]. Vezi definitia »

TRANSEUROPEÁN, -Ă adj., s. n. (șosea) care străbate Europa. (< fr. transeuropéen) Vezi definitia »

jupan, smecher Vezi definitia »