SILVOTÉHNICĂ s. f. aplicarea în practică, pe scară de producție, a rezultatelor obținute de știința silvică în vederea realizării obiectivelor economiei forestiere. (< silvo- + tehnică) Vezi definitia »

smiorcăneálă, smiorcănéli, s.f. (reg.) 1. zgomot specific produs de cel care se smiorcăie; smiorcăială. 2. plâns înăbușit și întretăiat (alintat și prefăcut), văicăreală, smârceală. Vezi definitia »

spélcă (ci), s. f. – 1. Ac de păr, agrafă. – 2. Ac cu gămălie. – Var. spilcă. Sl., cf. sb. spilka, pol. szpilka, rus., rut. špilĭka (Miklosich, Fremdw., 127; Cihac, II, 356; Iordan, Dift., 97). – Der. spilcui vb. (Mold., a prinde cu bolduri; a se găti, a se dichisi); spilcuță, s. f. (crizantemă, Chrysanthemum parthenium). Vezi definitia »

ROBOTEÁLĂ, roboteli, s. f. Faptul de a roboti; spec. muncă măruntă, de alergătură, pe lângă gospodărie. – Roboti + suf. -eală. Vezi definitia »

MORTADÉLĂ s. f. cârnat gros italian. (< it. mortadella, fr. mortadelle) Vezi definitia »