șíșcă (-ci), s. f. – (Trans.) Vrăjitoare. Sb. šiška, din sb. šuškati „a bombăni” (Cihac, II, 389; Tiktin). – Der. șișcoi, s. m. (Trans., vrăjitor); șișcărie, s. f. (Trans., vrăjitorie); șișcav, adj. (Trans., Olt., sîsîit); șișcăvi, vb. (a sîsîi). Șiștav, adj. (atrofiat, ofilit), der. șiștăvi, vb. refl. (a se atrofia; a se strînge, a se reduce) ar putea fi același cuvînt, deși semantic nu este clar (după Scriban, din bg. šiškav „corpolent”, spunîndu-se la început, despre grîul cu paie multe și spic sărac); cf. sitav, adj. (micșorat, împuținat), în Delavrancea, scriitor uneori destul de incorect; sitivi, vb. (a striga în gura mare), pe care Cihac, II, 345, îl lega de sl. sipnąti „a răguși”. Vezi definitia »

XANTOFÍLĂ s.f. Pigment galben care se găsește în gălbenușul de ou, în bacterii, în alge și în petalele florilor galbene; lutrină. [< fr. xantophylle, cf. gr. xanthos – galben, phyllon – frunză}. Vezi definitia »

uteránță s.f. 1. exces în vorbire sau în comportament. 2. lucru excesiv, exagerat; extremitate [engl. utterance] Vezi definitia »

INDANTRÓNĂ s. f. v. indantren. Vezi definitia »

RECREÁNȚĂ s. f. (jur.) uzufruct al unui bun în litigiu. (< fr. récréance) Vezi definitia »