Definita cuvantului colocație
COLOCÁȚIE s. f. 1. (log.) poziție, clasament al unui obiect în raport cu altele. 2. (jur.) înscriere a creditorilor în ordinea în care aceștia trebuie să plătească. 3. (lingv.) grup de cuvinte; sintagmă. (<fr. collocation)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu colocație
ENDOCRINOPATÍE s. f. afecțiune datorată disfuncției unei glande endocrine. (< fr. endocrinopathie) Vezi definitia »
EXCÍZIE s.f. (Med.) Înlăturare (a unei porțiuni de țesut sau organ) prin tăiere. ♦ (Tehn.) Tăiere, scoatere a unui fragment dintr-un material sau dintr-o piesă. [Gen. -iei, var. exciziune s.f. / cf. fr. excision, lat. excisio]. Vezi definitia »
SUBREFRÁCȚIE s. f. refracție a undelor radioelectrice în troposferă, mai puțin pronunțată decât refracția în atmosfera standard. (după fr. infraréfraction) Vezi definitia »
AUTOFILÍE s. f. narcisism. (< fr. autophilie) Vezi definitia »
PSIHAGOGÍE s. f. Ramură a psihopedagogiei reeducării și a psihoterapiei care se ocupă de recuperarea personalității deformate, potrivit exigențelor și normelor sociomorale. – Din fr. psychagogie. Vezi definitia »