BÁȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație în afara zidurilor ei; redută. [Var.: báștă s. f.] – Din pol. baszta. Vezi definitia »

BRAȚÉTĂ s. f. a merge (cu cineva) la ~ = a merge (cu cineva) de braț. (< it. /a/ braccetto) Vezi definitia »

ȘTÁNȚĂ s.f. Unealtă cu o muchie tăioasă sau având la un capăt un model în relief, care se folosește pentru ștanțarea pieselor. [Var. stanță s.f. / < germ. Stanze]. Vezi definitia »

OTÍTĂ, otite, s. f. Inflamație acută sau cronică a membranei care acoperă canalul auditiv. – Din fr. otite. Vezi definitia »

MOGÓTĂ s.f. (Geol.) Relief de mari dimensiuni, cu pereții verticali și creștetul plat, caracteristic carstului din regiunile tropicale. [< sp. mogota]. Vezi definitia »