RESTÁNȚĂ s.f. 1. Lucrare rămasă în întârziere. ♦ Examen nepromovat la termen. 2. (Rămășiță de la o) plată neachitată la vreme. [< fr. restance, it. restanza]. Vezi definitia »

BÉZNĂ, bezne, s. f. Întuneric mare, de nepătruns. ♦ Fig. Neștiință, ignoranță.- Slav (v. sl. bezdŭna). Vezi definitia »

pérgheșă adj. f. (reg.; în sintagmă) pară pergheșă = pară pergamută. Vezi definitia »

LÓJĂ s.f. I. 1. Fiecare dintre despărțiturile amenajate în jurul unei săli de spectacol, în care încap fotolii numai pentru un număr mic de spectatori. 2. Cameră în care stă portarul unei instituții în timpul serviciului. 3. (Determinat prin „masonică”) Unitate a unei asociații francmasonice. II. 1. Cavitate în floarea unei plante (unde se află ovulele sau polenul) sau în fructul ei (unde se află semințele). 2. Cavitate în care se află un organ sau altă formație anatomică. [Pl. -ji, -je. / < fr. loge]. Vezi definitia »

IMUNOFLUORESCÉNȚĂ s. f. diagnostic care permite depistarea antigenilor datorită corpilor fluorescenți. (< fr. immunofluorescence) Vezi definitia »