HELICTÍTĂ s. f. denumire dată unor concrețiuni calcaroase în spirală care se formează pe pereții peșterilor, ramificându-se în toate direcțiile. (< fr. hélictite) Vezi definitia »

MÁȘTIHĂ s. f. v. maștehă. Vezi definitia »

scărígă, scărígi, s.f. (înv.) V. scărilă. Vezi definitia »

GLÓTĂ, glote, s. f. Porțiunea cea mai îngustă a laringelui, cuprinsă între cele două coarde vocale. – Din fr. glotte. Vezi definitia »

ízbă (ízbe), s. f. – Casă tipică din stepa rusească. Rus. izba (sec. XIX), cf. fr. izba. Vezi definitia »