továrăș (-și), s. m. – 1. Prieten, camarad. – 2. Părtaș, asociat. – Var. înv. tovaroș. Sl. tovarištĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 283), cf. cr. tovariš, slov. tovaruš, pol. towarzysz, rut. tovarys, rus. tovarišt. – Der. tovarășe, s. f. (camaradă); tovărășie, s. f. (companie, asociație, societate); tovărășiță, s. f. (Mold., camaradă); întovărăși, vb. (a însoți, a ține companie; a se asocia, a forma o societate). Vezi definitia »

șaicáș, șaicáși, s.m. (înv.) luntraș. Vezi definitia »

BALMUȘ, Constantin (1898-1957, n. Murgeni, jud. Vaslui), filolog român. Acad. (1948), prof. univ. la Iași și București. Clasicist. Studii („Étude sur le style de Saint-Augustin”), traduceri („Tratatul despre sublim”). Vezi definitia »

scărpiníș, scărpiníșuri, s.n. (reg.) 1. scărpinat. 2. (fig.) bătaie (dată cuiva). Vezi definitia »

TRANDAFIRÁȘ, trandafirași, s. m. Diminutiv al lui trandafir (1); trandafirel, trandafiruț. – Trandafir + suf. -aș. Vezi definitia »