INVENTÁR, inventare, s. n. Listă, catalog, registru, document în care sunt enumerate (și descrise cantitativ și valoric) toate bunurile care se află într-o gospodărie, într-o instituție, într-un magazin etc.; p. ext. totalitatea acestor bunuri. ◊ Inventar viu = totalitatea vitelor și păsărilor dintr-o gospodărie. Inventar mod = totalitatea uneltelor, a mașinilor, a mijloacelor de transport aparținând unei gospodării sau întreprinderi. ◊ Loc. vb. A face inventarul = a inventaria. ♦ P. gener. Listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte, a unor întâmplări etc.). – Din fr. inventaire, lat. inventarium. Vezi definitia »

MISIONÁR, -Ă, misionari, -e, s. m. și f. Persoană (de obicei călugăr sau preot) trimisă să răspândească creștinismul în țări cu altă religie dominantă. [Pr.: -si-o-] – Din it. missionario, fr. missionnaire. Vezi definitia »

drugár, drugári, s.m. (înv.) lucrător care tipărește foile. Vezi definitia »

MORTÁR s. n. amestec de var, ciment, nisip și apă, liant în zidărie. (< lat. mortarium) Vezi definitia »

mustár, s.m. (reg.) 1. vânzător de must. 2. must. Vezi definitia »