vătămătór¹ adj. m., pl. vătămătóri; f. sg. și pl. vătămătoáre Vezi definitia »

pistrușór, pistrușoáră, adj. (reg.; despre animale) pestriț. Vezi definitia »

SPĂRGĂTÓR, -OÁRE, spărgători, -oare, adj., subst. I. Adj. Care sparge, care sfărâmă (piatră, cărbuni etc.). II. S. n. Instrument care se folosește la spargerea unor materiale, a anumitor fructe cu coaja tare etc. ◊ Spărgător de gheață = navă special construită pentru a sparge gheața într-o apă navigabilă și a face posibilă navigația în lunile de îngheț. III. S. m. și f. 1. Hoț care intră undeva cu forța (spărgând uși, încuietori etc.) pentru a jefui. 2. (În sintagma) Spărgător de grevă = agent plătit al unui patron, care vine să lucreze în locul muncitorilor greviști pentru a zădărnici o grevă. – Sparge + suf. -ător. Vezi definitia »

scurtătór, scurtătoáre, adj. (înv.) care determină reducerea unui interval, a unei unități de timp, a unei durate; care scurtează viața. Vezi definitia »

SĂRĂTÓR, -OÁRE, sărători, -oare s. m. și f. Persoană care sărează alimentele într-o fabrică de conserve. – Sărat + suf. -ător. Vezi definitia »