ȘPRÁIȚ s.n. Piesă de lemn sau de metal servind ca element de sprijinire a cofrajelor. [Pron. șpraiț. / < germ. Spreiss]. Vezi definitia »

POCROVẮȚ, pocrovețe, s. n. Bucată de pânză folosită pentru acoperirea unor obiecte de cult în religia creștină. [Var.: procovắț s. n.] – Din sl. pokrovĩci. Vezi definitia »

țuț adv. – Păcălit, tras pe sfoară. Creație expresivă, care se bazează pe ideea de „ascuțit”. Imaginea trebuie să fie aceea de bot, ca în expresia cu buzele umflate, sau a pune cioc „a înșela”. Cf. toate cuvintele cu aceeași consonanță care traduce aceeași idee de „vîrf”, țiglă, țîță, țugu, țurcă. – Der. țuță (var. Olt. țoță), s. f. (stog, claie, morman); țuțui(a), vb. ( a face vîrf, a vîrfui; refl., a se cățăra, a se cocoța); țuțui, s. n. (vîrf, pisc), cf. țugui; țuțul, s. n. (Arg., penis); țuțuian, s. m. (muntean, nume care se dă în Munt. transilvănenilor; cioban, țăran; mitocan); țuțuiancă, s. f. (transilvăneancă; un anumit dans popular); țuțuienesc, adj. (transilvan; muntean); țuțura, vb. (Trans., a se lua de ciuf, a se părui); țuțuroi (var. țuțur), s. n. (țurțur; robinet), cf. țurțur; țunțurliu, adj. (încîlcit, mîzgălit). Vezi definitia »

pîrț interj. – 1. Imită zgomotul unei bășini. – 2. Arată disprețul. Creație expresivă, cf. pîr, și Liebrecht, Germania, XVIII, 456. – Der. pîrțîi, vb. (a da pîrțuri); pîrțîială, s. f. (serie de bășini); pîrțuică, s. f. (diaree). Vezi definitia »

MIHÁLȚ, mihalți, s. m. Pește răpitor de râu, în formă de fus, acoperit cu solzi mărunți de culoare brună-verzuie și având în vârful mandibulei un mic fir alungit; mântuș (Lota lota). – Et. nec. Vezi definitia »