CASTÉL, castele, s. n. 1. Clădire mare, medievală, prevăzută cu turnuri și cu creneluri, înconjurată de ziduri și de șanțuri, care servea ca locuință seniorilor feudali; (astăzi) casă mare care imită arhitectura medievală. ◊ Expr. Castele în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice, iluzii deșarte. 2. (În sintagma) Castel de apă = construcție specială (în formă de turn) care servește ca rezervor de apă. 3. Fiecare dintre construcțiile situate deasupra punții superioare a unei nave. – Din lat. castellum. Cf. pol. kasztel, it. castello. Vezi definitia »

BUMBĂCÉL s. n. Ață de bumbac mercerizat (întrebuințată pentru broderie). – Din bumbac + suf. -el. Vezi definitia »

CUPRONÍCHEL s.n. Aliaj de cupru și nichel. [Cf. germ. Kupronickel, fr. cupronickel]. Vezi definitia »

GLÓCKENSPIEL s.n. (Muz.) Instrument de percuție alcătuit din lame metalice așezate pe un suport și care se lovesc cu ciocănele de lemn. [Pron. -chen-șpil. / < germ. Glockenspiel, cf. Glocke – clopot, Spiel – joc]. Vezi definitia »

terpél s.n. (reg.) 1. târcol, raită. 2. rând. Vezi definitia »