MULTILOBULÁR, -Ă adj. cu mai mulți lobuli. (< engl. multilobular) Vezi definitia »

spătár (-ri), s. m. – Boier de rangul întîi, șef al armatei; în Mold. era pîrcălab de Cernăuți. – Spătarul al doilea, boier de rangul doi, locțiitorul spătarului. Mgr. σπάθαριος (Roesler 576; Murnu 52). – Der. spătăreasă, s. f. (nevastă de spătar); spătărel, s. m. (militar în subordinea spătarului); spătări, vb. (a exercita slijba de spătar); spătărie, s. f. (slujba și sediul spătarului; sala tronului; închisoare); spătăresc, adj. (al spătarului). Vezi definitia »

BOLȚÁR s. n. v. CHEIE (6). (În sintagma) Cheie de boltă (sau de arc) = bolțar, de obicei decorat, situat în punctul cel mai înalt al unei bolți sau al unui arc, având rolul de a încheia construcția și de a susține celelalte bolțare. [DEX '98] Vezi definitia »

SEDIMENTÁR, -Ă, sedimentari, -e, adj. Cu caracter de sediment (2); format prin sedimentare. ◊ Proces sedimentar = proces de formare a sedimentelor. Rocă sedimentară = rocă rezultată prin depunerea materialelor provenite în urma alterării sau dezagregării unor roci preexistente. – Din fr. sédimentaire. Vezi definitia »

rar (ráră), adj. – 1. Puțin, redus, limitat. – 2. Depărtat, distanțat. – 3. Neobișnuit, excepțional. – 4. (Adv.) De puține ori. – 5. (Adv.) Domol, lin. – Mr. area, rar. Lat. rarus (Pușcariu 1437; REW 7067), cf. it., sp., port. raro, fr. rare, prov. rar. – Der. arar, adv. (de puține ori); (a)rareori, adv. (de puține ori); rara, adv. (încet, fără grabă), se folosește mai ales cu reduplicare; rări, vb. (a spația; a frecventa mai puțin; refl., a se împuțina); rărime, s. f. (raritate, singularitate); răriș, s. n. (chelie, loc liber între obiecte); rarefacți(un)e, s. f., din fr. raréfaction; rarisim, adj., din fr. rarissime; raritate, s. f., din lat. raritas (sec. XIX). Rareș, adj., folosit mai ales ca poreclă, azi înv., pare să fi indicat o persoană mică de statură (după Tiktin, o persoană cu păr puțin). Vezi definitia »