PROTOCARBÚRĂ, protocarburi, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în carbon pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protocarbure. Vezi definitia »

ARHIVÍSTICĂ s.f. Disciplină științifică care se ocupă cu studiul și organizarea sistematică a arhivelor. [Gen. -cii. / cf. germ. Archivistik, fr. archivistique, it. archivistica]. Vezi definitia »

ARÓMĂ, arome, s. f. Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare (și cu gust plăcut); miros tare și plăcut; mireasmă, parfum. [Var.: (înv.) aróm s. n.] – Fr. arome (lat. lit. aroma). Vezi definitia »

IMPERIÁLĂ, imperiale, s.f. – V. imperial (II) [DEX'98] Vezi definitia »

NEORÁMĂ s.f. Reprezentare interioară panoramică pe o suprafață cilindrică, cel ce privește fiind situat în centrul cilindrului. [Cf. fr. néo-(ciné)rama]. Vezi definitia »