Definita cuvantului becisnic
BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -ce, adj., s. m. și f. (Pop.) 1.(Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [Var.: bicísnic, -ă adj., s. m. și f.] – Din sl. bečistĩnikŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu becisnic
eretic Vezi definitia »
TRÁCIC, -Ă, tracici, -ce, adj. Care aparține Traciei sau tracilor3, privitor la Tracia sau la traci; trac3 (2). – Din lat. thracicus. Vezi definitia »
EXTÁTIC, -Ă adj. (Rar) În extaz; încântat, fermecat. ♦ Cauzat de extaz. [< fr. extatique, cf. gr. ekstatikos]. Vezi definitia »
STENOBÁTIC, -Ă adj. 1. (despre plancton) cu adaptabilitate redusă față de zona de adâncime. 2. referitor la distribuția pe verticală a organismelor vegetale acvatice în mări și oceane. (< fr. sténobathique) Vezi definitia »
șutíc, -ă, s.n., s.f. (reg.) 1. (s.n.) întuneric, beznă. 2. (s.f.) celulă subterană la închisoare. Vezi definitia »