iz (ízuri), s. n. – Miros și gust particular. Mag. iz (Cihac, II, 509; Tiktin; DAR), sau mai probabil tc. iz „urmă” (Bogrea, Dacor., IV, 826). – Der. izi, vb. (a mirosi). Vezi definitia »

PREAVÍZ, preavize, s. n. Înștiințare prealabilă de concediere făcută unui angajat; p. ext. interval de timp cât un angajat mai lucrează după primirea acestei înștiințări; salariu care se cuvine celui concediat de la primirea înștiințării până la concedierea sa. [Pr.: pre-a-. – Pl. și: preavizuri] – Din fr. préavis. Vezi definitia »

PREAVÍZ s. n. înștiințare prealabilă făcută unui angajat prin care i se anunță desfacerea contractului de muncă la expirarea unui termen anumit. (< fr. préavis) Vezi definitia »

marchíz (marchízi), s. m. – Titlu nobiliar între duce și conte. Fr. marquis, cu fonetismul reconstituit pe baza f. – Der. marchiză, s. f. (nevasta marchizului; antreu), din fr. marquise; marchizat, s. n. Vezi definitia »

TIZ, -Ă, tizi, -e, s. m. și f. Persoană care poartă același nume cu alta, considerată în raport cu aceasta; omonim (2). – Din sl. tizŭ. Vezi definitia »