Definita cuvantului cuminecătură
CUMINECĂTÚRĂ, cuminecături, s. f. (În practicile religiei creștine) Ritual care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și trupului lui Hristos; euharistie, împărtășanie, grijanie. ♦ (Concr.) Vinul și pâinea care servesc în acest scop. – Cumineca + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cuminecătură
UREDINÁLĂ, uredinale, s. f. (La pl.) Ordin de ciuperci microscopice parazite care trăiesc pe plantele fanerogame, producând boala numită rugină; (și la sg.) ciupercă din acest ordin. – Din fr. urédinales. Vezi definitia »
BIBLÍSTICĂ s.f. Studiul Bibliei. [< germ. Biblistik]. Vezi definitia »
BATÓZĂ, batoze, s. f. Mașină de treierat. – După fr. batteuse. Vezi definitia »
CÍRTĂ, cirte, s. f. (Pop.) Lucru foarte mic, neînsemnat. ♦ Interval de timp foarte scurt; clipă. – Din sl. črŭta. Vezi definitia »
MARINÁTĂ s.f. 1. Mâncare cu pește sau cu carne, pregătită sau conservată cu sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diferite condimente. 2. Zeamă condimentată în care se pune carnea (de vânat) la frăgezit; baiț. [< it. marinato, cf. fr. marinade, germ. Marinade]. Vezi definitia »