Definita cuvantului comunicare
COMUNICÁRE s. f. 1. acțiunea de a comunica. 2. înștiințare, veste, știre. 3. contact, relație, legătură. 4. prezentare într-un cerc restrâns de specialiști a unei contribuții personale într-o problemă științifică; lucrare care face obiectul unei asemenea prezentări. (<comunica)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu comunicare
SUPERFINISÁRE s.f. Acțiunea de a superfinisa și rezultatul ei; superfiniție. [< superfinisa]. Vezi definitia »
ȘOVĂÍRE, șovăiri, s. f. Faptul de a șovăi. ◊ Loc. adv. Fără șovăire = cu fermitate, cu hotărâre; dârz, neclintit. – V. șovăi. Vezi definitia »
REZERVÁRE s.f. 1. Acțiunea de a rezerva și rezultatul ei. 2. Discreție, circumspecție, rezervă (2) [în DEX '98 și DN]. [< rezerva]. Vezi definitia »
TÁRE1 adv. 1. Foarte, mult, extrem. ◊ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului). Îți voi rămânea tare recunoscător (ODOBESCU). 2. Cu forță, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca «a vorbi», «a spune», «a cânta» etc.; în opoziție cu în gând) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; (în opoziție cu încet) cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe. 4. (În opoziție cu agale, încet etc.) Iute, repede. Prin târg așa mâna de tare... de ți se părea că zboară iepele (CREANGĂ). – Lat. talem. Vezi definitia »
ÎNTOMNÁRE, întomnări, s. f. (Poetic) Faptul de a se întomna. – V. întomna. Vezi definitia »