EVAZIÚNE s.f. 1. Evaziune fiscală = sustragere de la obligațiile fiscale. 2. (Rar) Evadare. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. évasion, lat. evasio]. Vezi definitia »

ABȚÍNE vb. III. refl. A se stăpâni, a se opri de la ceva, a nu lua parte la ceva. ♦ A se lipsi de folosirea unor lucruri. [Cf. lat. abstinere, fr. s'abstenir, după ține]. Vezi definitia »

ASERȚIUNE s. f. (log.) enunț, afirmativ sau negativ, dat ca adevărat; (p. ext.) Vezi definitia »

TRANSSUBSTANȚIAȚIÚNE s. f. (bis.) denumire a tainei prefacerii vinului și a pâinii din împărtășanie în trupul și sângele lui Cristos. (< fr. transsubstantiation) Vezi definitia »

ENDOTELEVIZIÚNE s. f. televiziune utilizată în cercetarea cavităților interne ale corpului. (< endo- + televiziune) Vezi definitia »