Definita cuvantului comutație
COMUTÁȚIE s. f. 1. comutare; schimbare, mutație. ◊ totalitatea operațiilor de conectare și deconectare a liniilor, efectuate în scopul realizării unei legături telefonice sau telegrafice. 2. trecere a unei secțiuni a înfășurării induse a rotorului unei mașini electrice cu colector dintr-o cale de curent într-alta în cursul rotirii rotorului. 3. figură de stil prin care sunt puse în opoziție două propoziții, astfel încât prin schimbarea ordinii cuvintelor să rezulte un sens contrar. (<fr. commutation, lat. commutatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu comutație
FONOFOBÍE s. f. teamă patologică de a vorbi cu voce tare. (< engl. phonophobia) Vezi definitia »
Conceptie filozofica potrivit cu care omul face parte din divinitate, este inclus in aceasta. Vezi definitia »
erezie raspandita de preotul roman Sabellius in sec 3, care sustinea ca Dumnezeirea nu este treime ci se manifesta ca o monada: Tata in creatie, Fiu in rascumparare si Duh Sfant in Sfintire Vezi definitia »
MÂNDRÍE, mândrii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire, de satisfacție, de plăcere, de bucurie; ceea ce produce mulțumire, satisfacție, plăcere, bucurie; sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii. ♦ Ceea ce constituie prilej de laudă, de fală, de mulțumire. 2. Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii; orgoliu, trufie, îngâmfare. – Mândru + suf. -ie. Vezi definitia »
TERMOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei fizice care se ocupă cu studiul efectelor termice ce însoțesc reacțiile chimice și unele procese fizico-chimice. – Din fr. thermochimie. Vezi definitia »