MEMÉNTO s. n. 1. Semn distinctiv, însemnare, notă care reamintește ceva; p. ext. aducere-aminte. 2. Mic carnet de buzunar în care se fac însemnări pentru a reaminti o dată, un nume, o problemă etc. 3. Carte, de obicei de format mic, care rezumă esențialul, prin tabele, formule etc., dintr-una sau din mai multe discipline, științe; memorator. ♦ Listă a spectacolelor și conferințelor, publicată în presa cotidiană. – Din fr. mémento. Vezi definitia »

DUECÉNTO s.n. (Lit.) Termen folosit pentru a denumi sec. XIII în Italia și extins apoi asupra artei, literaturii și culturii italiene din acel secol. [Pron. du-e-, var. ducento s.n. / < it. duecento]. Vezi definitia »

ÁLTO s. m. 1. Voce (de femeie sau de copil) cu timbru grav, situată ca registru între sopran și tenor. 2. Violă. – It. alto (fr. alto). Vezi definitia »

FITO-, -FÍT(Ă) elem. „plantă, vegetație”. (< fr. phyto-, -phyte, cf. gr. phyton) Vezi definitia »

RICERCÁTO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Ales, foarte elegant. [< it. ricercato]. Vezi definitia »