joárdă (joárde), s. f. – Nuia lungă, vargă, băț. – Var. jordie, jorghie, jerghie. Sl. žrŭdĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 200; Cihac, II, 156; Conev 65) în parte prin intermediul mag. zsorda (DAR; Gáldi, Dict., 179), cf. rus. žerdĭ (Vasmer, I, 419). Vezi definitia »

heretiseálă (hiretiseálă), heretiséli (hiretiséli), s.f. (înv.) v. heretisíre. Vezi definitia »

PLÁVĂ, plave, s. f. Rețea de pescuit simplă, cu ochiuri mari, făcută din ață subțire, folosită pe Dunăre la pescuitul scrumbiilor. – Din bg. plava. Vezi definitia »

păcosteálă s.f. (reg.) foiță de poleială; poleială. Vezi definitia »

vádră (-védre), s. f. – 1. Măsură de capacitate egală cu zece ocale sau cu 12,88 litri în Munt. și 15,2 litri în Mold. – 2. (Olt.) Găleată, căldare. – 3. Un anumit dans popular. – Megl. veadră. Sl. vĕdro (Miklosich, Lexicon, 120; Cihac, II, 442; Conev 63), cf. bg. vĕdro, sb., cr. vedro, rus. vedró, mag. veder, alb. vedrë ngr. βέδρον (Meyer, Neugr. St., II, 16). Este dubletul lui bedearcă, s. f. (strachină de lemn), în Trans., din mag. vederke ‹ veder (Drăganu, Dacor., VIII, 135). – Der. vădrărit (var. vădrit, vedrit), s. n. (măsură de capacitate, dare pe vînzarea vinului, stabilită în Mold. în 1706). Vezi definitia »