Definita cuvantului concatenație
CONCATENÁȚIE s. f. 1. figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire retorică de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă. 2. (lingv.) înlănțuire de elemente vecine, în plan sintagmatic; (p. ext.) înlănțuire de elemente constitutive (cauze și efecte, termeni ai unui silogism etc.); juxtapunere. (<fr. concaténation, lat. concatenatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu concatenație
FATRASÍE s. f. mică compoziție poetică medievală constând dintr-un ansamblu de piese satirice. (< fr. fatrasie) Vezi definitia »
TIMPANOTOMÍE s. f. paracenteză a timpanului. (< fr. tympanotomie) Vezi definitia »
SEMIOLOGÍE s. f. 1. ramură a medicinei care studiază simptomele bolilor în vederea diagnosticării; simptomatologie. 2. semiotică. (< fr. sémiologie) Vezi definitia »
FILOGENÍE s. f. 1. originea și evoluția organismelor animale și vegetale de-a lungul timpului; filogeneză. 2. ramură a biologiei care studiază filiația speciilor și dezvoltarea lor în cursul vremii. (< fr. phylogénie) Vezi definitia »
ZOOCORÍE s.f. Însușire a plantelor zoocore. (din fr. zoochorie) Vezi definitia »