ȘIȘTÁV, -Ă, șiștavi, -e, adj. (Pop.; despre boabele cerealelor) Nedezvoltat, sec, mărunt. ♦ (Despre oameni și animale) Plăpând. – Din bg. șiškav. Vezi definitia »

lấngav, -ă, lấngavi, -e, adj. (pop.) moleșit, molatic. Vezi definitia »

priceáv, -ă, adj. (înv.) bețiv. Vezi definitia »

năráv (nărávuri), s. n. – 1. Obicei, uz. – 2. Obicei prost, viciu. Sl. nravŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 456; Cihac, II, 212), cf. bg. nărav, sb. narav și Vasmer, II, 230. – Der. nărăvaș, adj. (învățat prost, vicios); năravnic, adj. (înv., vicios, desfrînat); nărăvi, vb. (a învăța cu nărav, a se vicia); înărăvi, vb. (a se vicia); nărăveală, s. f. (viciere); nărăvos, adj. (învățat, prost; capricios). – Din rom. provine mag. nerávás (Edelspacher 20). Vezi definitia »

gúbav, gúbavă, gúbavi, gúbave, adj. (reg., înv.) 1. lepros. 2. (fig.) smerit, umil. 3. slăbănog, bolnăvicios, gălbejit. Vezi definitia »