mái (máiuri), s. n. – Pisălog. – Mr. mal’u, megl. mal’. Lat. malleus (Diez, I, 258; Pușcariu 1057; Candrea-Dens., 1038; REW 5268), cf. alb. maj (Meyer 235), it. maglio, prov. malh, fr. mail, cat. mall, sp. majo, port. malho. – Der. măior, s. n. (mai mic), der. în rom. (după Candrea-Dens., 1039, direct din lat. malleolus); măiug, s. n. (mai, pisălog). Sb. malj poate proveni din rom. (Candrea, Elemente, 403) sau din it.; sb. maljuga poate proveni din rom. sau să fie der. în interiorul sb. (după Cihac, II, 133 ar fi sursa rom.). Vezi definitia »

cobai Vezi definitia »

ghelái, gheláiuri, s.n. (reg.) sosire, venire. Vezi definitia »

FUȘERÁI s. n. 1. (Arg.) Înșelare, furt. 2. (Fam.) Lucru de mântuială. – Cf. germ. Fuschelei, Phuscher. Vezi definitia »

șacrái, șacrái, s.m. (reg.) om învechit. Vezi definitia »