coscái, coscái, s.m. (reg.) corb. Vezi definitia »

MĂLÁI, (2) mălaie, s. n. 1. Făină de porumb. ♦ (Reg.) Făină de mei. 2. Aliment preparat din făină de porumb, de mei sau de alte cereale, dospit și copt în cuptor; aliment preparat din făină de porumb frământată cu lapte (și cu zahăr). ◊ Expr. Și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul = a îmbătrânit; s-a învechit, s-a uzat, s-a perimat. ◊ Compus: mălai-mare = om mâncăcios sau om bleg, lipsit de vlagă, prostănac. ♦ Turtă formată prin presarea reziduurilor rămase după extragerea uleiului din semințele plantelor oleaginoase. 3. (Reg.) Porumb; p. restr. boabe de porumb. 4. (Reg.) Mei; p. restr. boabe de mei. 5. (Bot.; reg.) Mătură. 6. Compus: mălaiul-cucului = a) plantă erbacee cu flori brune, dispuse la vârful ramurilor (Luzula pilosa). b) plantă erbacee cu frunze liniare și flori brune sau gălbui, dispuse în spice (Luzula campestris). [Pl. și: mălaiuri] – Et. nec. Vezi definitia »

JAI-LAI s.n. Denumire a pelotei (2) în țările Americii Latine. [Pron. hai-lai. / < sp. jai-lai]. Vezi definitia »

a ieși cu alai expr. a se isca o ceartă / un scandal / o încăierare (între mai multe persoane). Vezi definitia »

STUPÁI interj. (Înv., exprimă o comandă) Înainte! marș! ◊ Expr. A(-i) da cuiva stupai = a goni pe cineva, a mâna din urmă, a alunga. – Rus stupat'. Vezi definitia »