zaț s. n., pl. záțuri Vezi definitia »

sfeșnicúț, sfeșnicúțe, s.n. (reg.) sfeșnic mic; sfeșnicel. Vezi definitia »

magopéț (magopéți), s. m. – Țăran, mojic, bădăran. – Var. magopăț. V. sb. magjupicĭ „bucătar, sclav țigan”, cf. sb. magupac „bucătar” (Cihac, II, 131; Tiktin). – Der. magopață, s. f. (femeie stricată). Vezi definitia »

ȘPRIȚ² s. n. 1. aparat pentru ornarea prăjiturilor. 2. țâșnitură, cantitate de lichid aruncată cu presiune. 3. strat de tencuială pentru legătura dintre zidărie și grund. (< germ. Spritze) Vezi definitia »

pătrăréț, pătrăréțe, s.n. (reg.) vas pentru lapte, servind și ca măsură de capacitate. Vezi definitia »