tuzlúc (-ci), s. m. – Tureatcă, pulpar. Tc. tuzluc (Șeineanu, II, 371; Lokotsch 2094), cf. ngr. τουζλούϰι, alb., bg., sb. tuzluk. Vezi definitia »

giugiúc adj. – Drăguț, frumos. Tc. cücük (Șeineanu, II, 189). Vezi definitia »

nepotúc, -ă, s.m. și f. (reg.) nepoțel, nepotuț. Vezi definitia »

STUC s.n. Mortar de ipsos amestecat cu praf de marmură, clei și diverse substanțe colorante, care prin uscare și lustruire devine asemănător marmurii. [Var. ștuc s.n. / cf. it. stucco, fr. stuc]. Vezi definitia »

zăpúc (pop.) s. n., pl. zăpúcuri Vezi definitia »