NOTOTRÍB, -Ă adj. (despre polen) transportat pe spatele insectei care face polenizarea. (< fr. nototribe) Vezi definitia »

TRIB s.n. 1. Formă de organizare a societății primitive, constând dintr-o grupare de mai multe ginți sau de familii reunite între ele prin legături de înrudire, care trăiau pe un teritoriu propriu, aveau o limbă și credințe comune și erau supuse autorității unui șef (ales din mijlocul lor). 2. (La unele popoare din antichitate) Seminție, gintă, neam. ♦ Populația fiecărui district în Roma antică. 3. (Biol.) Subdiviziune a familiei, cuprinzând genuri înrudite. [< lat. tribus, cf. fr., it. tribu]. Vezi definitia »

úib s. m. – În expresia în uib „contra”. Lat. obvĭus (Bogrea, Dacor., I, 259; Candrea). În Olt., cf. mr. nuib(are) „a contrazice”. Vezi definitia »

CEFALOTRÍB s. n. instrument folosit în cefalotripsie. (< fr. céphalotribe) Vezi definitia »

JIB, ă adj. (Transilvania de Nord) Puternic, voinic, robust -Origine necunoscută Vezi definitia »