APLICÁ, aplíc, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament. ◊ Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare. Vezi definitia »

frica de obiectele asezate la dreapta Vezi definitia »

BERZASCA, com. în jud. Caraș-Severin, pe Dunăre; 3.796 loc. (1991). Expl. de huilă (Cozla). Cherestea. Port (Drencova). Biserică (sec. 17). Vezi definitia »

SIMPLIFICÁ, simplific, vb. I. Tranz. A face să fie (mai) simplu (1, 2). ♦ A reduce o ecuație sau o fracție printr-un divizor comun; a transforma o egalitate într-o altă egalitate echivalentă cu formă mai simplă. – Din lat. simplificare, fr. simplifier. Vezi definitia »

ACUȘÍCA adv. (Fam.) Acuși. – Din acuși + suf. -ică. Vezi definitia »