TAUTOFONÍE, tautofonii, s. f. Repetiție supărătoare a acelorași sunete sau articulații. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautophonie. Vezi definitia »

TETRACROMÍE s.f. Ansamblu de patru culori. ♦ (Poligr.) Tipar în patru culori. [Cf. it. tetracromia]. Vezi definitia »

CHELATOTERAPIE s. f. (MED.) Metodă de tratament constînd în neutralizarea metalelor toxice sau radioactive pătrunse în organism cu ajutorul chelaților; rezultă complecși foarte stabili (chelați), netoxici și ușor eliminabili. Vezi definitia »

BIÉ s.n. (Franțuzism) Linie, sens, direcție oblică, oblicitate. ◊ În bie = oblic ; (fig.) într-un mod indirect, pieziș, pe ocolite. {Pron. bi-e, var. bieu s.n. / < fr. biais]. Vezi definitia »

IRÚPȚIE s.f. Izbucnire violentă; năvălire, revărsare. [Gen. -iei, var. irupțiune s.f. / cf. lat. irruptio, fr. irruption]. Vezi definitia »