ABSOLVÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care a absolvit o formă de învățământ. [< germ. Absolvent, cf. lat. absolvens]. Vezi definitia »

LARMOAIÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Care produce lacrimi; plângăreț. [Pron. -moa-iant. / < fr. larmoyant]. Vezi definitia »

EDULCORÁNT, -Ă I. adj. care edulcorează. II. s. n. substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci. (< fr. édulcorant) Vezi definitia »

ADJUTÁNT s.m. Ofițer de pe lângă comandantul unei unități militare însărcinat cu transmiterea ordinelor și conducerea lucrărilor de birou; ofițer dintr-un stat-major cu diferite sarcini. ♦ Gradul cel mai înalt de subofițer; militar având acest grad. ♦ Aghiotant. [< fr. adjutant, cf. lat. adiutans]. Vezi definitia »

SUPERCIMÉNT, supercimenturi, s. n. Ciment care se întărește foarte repede după ce a fost amestecat cu apă. – Din fr. superciment. Vezi definitia »