Definita cuvantului absolutoriu
ABSOLUTÓRIU, -IE adj. Care absolvă, iartă un delict, un păcat etc. // s.n. Certificat, adeverință de absolvire a unei școli superioare. [Pron. -riu. / cf. lat. absolutorius, fr. absolutoire, germ. Absolutorium].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu absolutoriu
NISIPÍU, -IE, nisipit, adj. (Rar) Gălbui (ca nisipul1). – Nisip + suf. -iu. Vezi definitia »
APOTÉCIU s.n. v. apotecie. Vezi definitia »
ECHINÓCȚIU s.n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (21 martie și 23 septembrie) când Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest și când ziua este egală cu noaptea. [Var. echinox, echinopțiu s.n. / cf. fr. équinoxe, lat. aequinoctium < aequus – egal, nox – noapte]. Vezi definitia »
INTERSPÁȚIU s.n. Spațiu liber între două obiecte, între două piese etc. [< inter- + spațiu]. Vezi definitia »
léciu s.n. (reg.) în expr. a fi numai (tot) leciu = a fi ud, cu noroi care se scurge pe trup. Vezi definitia »