LECUÍT, -Ă, lecuiți, -te, adj. Care s-a vindecat (de o boală, de o suferință); însănătoșit, tămăduit, vindecat. – V. lecui. Vezi definitia »

URANINÍT s. n. (Min.) Pehblendă. – Din fr. uraninite. Vezi definitia »

ZMÂNGĂLÍT, -Ă adj. v. mâzgălit. Vezi definitia »

CENOBÍT s. m. călugăr care trăiește într-o mănăstire. (< fr. cénobite, lat. coenobita) Vezi definitia »

smârcít, -ă, adj. (reg.) 1. care trage aerul repetat pe nas, provocând un zgomot caracteristic; sfârcâit; căruia îi curge nasul. 2. care plânge înăbușit, și întretăiat, trăgând aerul pe nas cu zgomot; smiorcăit, plângăcios, plângăreț. Vezi definitia »