năvîrlíe (-íi), s. f. – (Munt.) Nebunie, sminteală, capriciu, glumă. Bg. vărlŭ „turbat”, vărluvam „a turba”, cf. ngr. βούρλια „glumă”; nă- poate fi sl., cf. rut. naverle „pe dos”, sb. navrlje „răsucit” (Tiktin), sau expresiv, ca în nătă- sau năvleg. – Der. năvîrlios, adj. (capricios). Vezi definitia »

VULVOPATÍE s. f. stare patologică a vulvei. (< fr. vulvopathie) Vezi definitia »

ACRINÍE s. f. Lipsă de secreție sau de excreție a unei glande. – Din fr. acrinie. Vezi definitia »

TERMOTAXÍE s.f. Termotactism. [Cf. gr. therme – căldură, taxis – ordine]. Vezi definitia »

LÉCȚIE s.f. 1. Formă de bază a organizării muncii didactice, prin care se transmit elevilor anumite cunoștințe într-o unitate de timp; oră de școală consacrată unei anumite discipline. ◊ A da (sau a lua) lecții = a (se) medita (2) în particular. ♦ Temă, ceea ce elevul are de învățat la o materie într-o zi. 2. (Fig.) Învățătură morală, experiență (culeasă în urma unei întâmplări etc.). 3. Dojană, mustrare. [Gen. -iei, var. lecțiune s.f. / < lat. lectio, cf. it. lezione, germ. Lektion]. Vezi definitia »