Definita cuvantului accent
ACCÉNT s.n. 1. Intonație specială a unei silabe dintr-un cuvânt, pusă în evidență prin mărirea intensității vocii sau prin varietatea tonului. ♦ Emisiune mai intensă a unui sunet sau a unui acord. ♦ Semn grafic care indică accentuarea unei silabe sau a unui sunet. 2. Mod specific de a vorbi o limbă sau un dialect. 3. Intonație afectivă, mlădiere specială a tonului, a vocii. 4. (Fig.) Importanță. [Pl. -te, (rar) -turi. / < lat. accentus, cf. fr. accent].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu accent
PAVIMÉNT, pavimente, s. n. Pardoseală a unei încăperi sau pavaj al unei curți interioare, făcute din piatră, mozaic etc., având și o funcție decorativă. – Din lat. pavimentum. Vezi definitia »
LATÉNT, -Ă adj. ascuns, care nu se manifestă, dar poate izbucni oricând. (< fr. latent, lat. latens) Vezi definitia »
SOCIOLOGIZÁNT, -Ă, sociologizanți, -te, adj. Care reduce orice interpretare a fenomenului literar la sociologie; care exagerează importanța sociologiei. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. sociologisant. Vezi definitia »
DEPLASAMÉNT, deplasamente, s. n. Greutatea volumului de apă dezlocuit de o navă care plutește; greutatea totală a unei nave. – Din fr. déplacement. Vezi definitia »
HIACÍNT s. n. 1. varietate roșie de zircon, piatră semiprețioasă. 2. culoare galbenă roșietică. (< fr. hyacinthe, lat. hyacinthus) Vezi definitia »