Definita cuvantului stahanovist
STAHANOVÍST, -Ă, stahanovíști, -ste, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. (În fosta U.R.S.S. și sateliții comuniști) Muncitor (sovietic) evidențiat și răsplătit cu privilegii speciale, pentru depășirea normei de producție. 2. (Fig., fam. și depr.) Muncitor care lucrează cu exces de zel. ◊ Persoană care desfășoară o activitate într-un mod deosebit de intens. II. Adj. Care se referă la sau ține de stahanovism sau stahanoviști (I). ◊ Muncitor stahanovist. (cf. fr. stakhanoviste, engl. Stakhanovite < rus. stahanoveț < n. pr. Alexei Grigorievici Stahanov, miner sovietic ucrainean, 1906-1977 (în 31 august 1935, s-a raportat că a depășit de 14 ori norma de producție, extrăgând 102 tone de cărbune în 5 ore și 45 de minute); + suf. -ist) [TLF, MW]
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu stahanovist
RACHETÍST1 s. m. militar dintr-o unitate de rachete1(1). (după fr. raquettier) Vezi definitia »
ETNICÍST, -Ă adj. referitor la etnicism. (< fr. ethniciste) Vezi definitia »
PROST, PROÁSTĂ, proști, proaste, adj., s.m.și f. 1. Adj., s.m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ♢ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ♢ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas. 2. Adj., s.m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ♢ (În trecut) Soldat prost = ostaș fără grad; soldat. 4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi“) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesiune etc. 6. Adj. Dăunător; neprielnic. ♢ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă. – Din sl. prostŭ. Vezi definitia »
GAMETOBLÁST s. n. 1. substanță primară, încă nediferențiată, a gametului. 2. țesut nediferențiat al arhesporului. (< fr. gamétoblaste) Vezi definitia »
ONIRÍST, -Ă, oniriști, -ste, adj., s. m. și f. (Lit.) (Adept) al onirismului. – Onir[ism] + suf. -ist. Vezi definitia »