POLICENTRÍSM s. n. doctrină în virtutea căreia partidele comuniste ar trebui să aibă mai multe centre de conducere. (< fr. polycentrisme) Vezi definitia »

REIONÍSM s. n. mișcare în artele plastice din Rusia, de la începutul sec. XX, sinteză între cubism, futurism și orfism, care își propunea să sugereze, în pictură, a patra dimensiune, cultivând o compoziție structurată din raze colorate. (< fr. rayonnisme) Vezi definitia »

INTELECTUALÍSM s. n. 1. Concepție potrivit căreia intelectul (rațiunea) este capabil(ă) de a înțelege lumea. 2. Doctrină potrivit căreia procesele afective și voliționale se reduc la cele intelectuale. 3. Doctrină care reduce actul moral la cunoaștere, considerând că înțelegerea binelui implică săvârșirea lui. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. intellectualisme. Vezi definitia »

PLEOCROÍSM s. n. (Fiz.) Fenomen de modificare a culorii anumitor cristale când sunt privite prin transparență din diferite direcții; policroism. [Pr.: ple-o-] – Din fr. pléochroïsme. Vezi definitia »

FASCÍSM s. n. Ideologie apărută în Europa după primul război mondial, care a stat la baza unor partide de extremă dreaptă, caracterizându-se prin naționalism extremist, misticism, violență, demagogie socială etc.; regim politic instaurat pe baza acestui curent. – Din it. fascismo, fr. fascisme. Vezi definitia »