MIAZĂZÍ s. f. Punct cardinal opus nordului; sud; amiază; p. ext. parte a globului pământesc, a unui continent, a unui oraș etc. situată spre acest punct cardinal. ♦ Lumea, popoarele din țările, ținuturile etc. situate în (sau spre) sud. – Lat. mediam diem. Vezi definitia »

BENGHAZI, oraș în N Libiei, port la M. Mediterană (G. Sirta Mare); 700 mii loc. (1983, cu suburbiile). Aeroport internațional. Ind. cimentului, alim. Universitate. Cap. țării pînă în 1975. Aici, trupele aliate, sub conducerea mareșalului C. Auchinleck, au obținut o strălucită victorie (24 dec. 1941) asupra trupelor Axei, conduse de E. Rommel. Vezi definitia »

HÂZÍ, hâzesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni hâd. – Din hâd. Vezi definitia »

albigenzi s. m. pl. (< lat. [civitas] Albigensium, germ. Albigenser) Sectă creștină rigoristă și antiecleziastică, apărută în S Franței, în orașul Albi (lat. Albigenses), datând din sec. 12. Inspirată de maniheism, doctrina albigenzilor respingea tot ce este pământesc (ca fiind creație a răului), nega pe Iisus Hristos ca întrupare, Vechiul Testament, icoanele, clerul etc. Papa Inocențiu III a inițiat o cruciadă împotriva lor (1213 și 1218) în urma căreia secta a fost înfrântă. (Notă: Informațiile provin din – Dicționar enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999) Vezi definitia »

CALIPÍZI s. m. pl. Unul dintre cele mai importante triburi geto-dace, alături de apuli, costoboci, carpi, care a participat la unificarea religioasă și politică din timpul lui Burebista. Vezi definitia »