OTOSCOPÍE, otoscopii, s. f. (Med.) Examinare a canalului auditiv extern și a timpanului cu ajutorul otoscopului. – Din fr. otoscopie. Vezi definitia »

INCUBÁȚIE s.f. 1. Timp care se scurge de la pătrunderea microbilor sau a virusului în organism și până la apariția primelor simptome ale unei boli. 2. Proces de dezvoltare naturală sau artificială a embrionului de pasăre până la transformarea lui în pui. [Gen. -iei, var. incubațiune s.f. / < fr. incubation, cf. lat. incubatio]. Vezi definitia »

stratocrațíe, stratocrațíi, s.f. (înv.) conducere militară (a unui stat). Vezi definitia »

VOCÁȚIE, vocații, s. f. Aptitudine deosebită pentru o anumită artă sau știință; chemare, predispoziție pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesiune. 2. (Jur.; în sintagma) Vocația succesorală = îndreptățire a unei persoane de a veni la o succesiune în temeiul calității sale de rudă. [Var.: (înv.) vocațiúne s. f.] – Din fr. vocation, lat. vocatio, -onis. Vezi definitia »

PALEOETNOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studierea popoarelor dispărute. [Gen. -iei. / < fr. paléoethnologie, cf. gr. palaios – vechi, ethnos – popor, logos – studiu]. Vezi definitia »