EPIGONÍSM s. n. Atitudine, manifestare a epigonilor. – Din fr. épigonisme. Vezi definitia »

CANIBALISM (‹ canibal) s. n. 1. Devorare, de către unele animale, a indivizilor din propria specie (de ex. femelele mame, mai ales scroafele, își devorează puii după fătare sau unele păsări ciugulesc țesuturile vii ale altor păsări). C. se manifestă numai în anumite perioade ale vieții (c. temporar: la feline cînd masculii sînt mai mulți decît femelele le mănîncă puii pentru a le forța să reintre în călduri) sau este o trăsătură specifică de comportament (c. permanent: la călugăriță). 2. Consumarea cărnii de om de către popoarele primitive, determinată de insuficiența resurselor alimentare sau de credințe religioase; antropofagism. 3. Cruzime, ferocitate. Vezi definitia »

FICȚIONALÍSM s. n. (Fil.) Concepție idealist-subiectivă după care cunoașterea se bazează pe ficțiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fictionalisme. Vezi definitia »

ANTROPOCENTRÍSM s. n. concepție potrivit căreia omul este rațiunea de a fi a universului. (< fr. anthropocentrisme) Vezi definitia »

EMPIRIOCRITICÍSM s. n. curent filozofic pozitivist care rupea experiența, de materie și concepea lumea ca un simplu complex de senzații, negând existența obiectivă a realității lumii; machism. (< rus. empiriokritițizm) Vezi definitia »