GÁURĂ, găuri, s. f. Scobitură, adâncitură, spărtură ivită de la sine sau anume făcută într-un corp, într-un material, în pământ etc.; cavitate, bortă. ◊ Gaura cheii = orificiu prin care se bagă cheia în broască. ◊ Expr. Gaură de șarpe = loc ferit care servește cuiva ca ascunzătoare. (Pop.) Doar nu s-o face gaură-n cer = nu va fi o pagubă prea mare. (Astron.) Gaură neagră = relicvă de dimensiuni reduse a unei stele masive, formată prin prăbușire gravitațională, caracterizată prin densitate foarte mare și forță de atracție uriașă și absorbantă. [Pr.: ga-u-] – Lat. *gavula (< cavus). Vezi definitia »

jeándră s.f. (reg.) zeamă de post cu felii de mămăligă prăjite. Vezi definitia »

zónă s. f., g.-d. art. zónei; pl. zóne Vezi definitia »

EDITÚRĂ s. f. întreprindere care editează cărți, publicații etc. (< edit/or/ + -ură) Vezi definitia »

JABOTIÉRĂ s.f. Muselină din care se fac jabourile. [Pron. -ti-e-. / < fr. jabotière]. Vezi definitia »