STATÚT s.n. 1. Ansamblu de dispoziții cu caracter oficial prin care se hotărăște constituirea unei organizații și se stabilesc scopul, structura și modul de funcționare ale acesteia. ♦ Lege, regulament. 2. Stare, situație. [Pl. -te, -turi. / < fr. statut, it. statuto, lat. statutum]. Vezi definitia »

și futut, și cu banii luați expr. (obs.) expus simultan mai multor necazuri / nenorociri; jefuit și maltratat; foarte păgubit. Vezi definitia »

NEPREVĂZÚT, -Ă, neprevăzuți, -te, adj. Care nu a fost prevăzut, scontat; p. ext. care nu poate fi prevăzut; imprevizibil, nebănuit; care se ivește sau se produce pe neașteptate; neașteptat, negândit, fortuit. ♦ (Substantivat, n.) Fapt, eveniment etc. care survine pe neașteptate. – Ne- + prevăzut. Vezi definitia »

UMPLÚT s. n. Umplere. – V. umple. Vezi definitia »

AUT (2) auturi, adv., s. n. (Sport) 1. Adv. În afara terenului de joc. 2. S. n. Situație în care un jucător scoate mingea în afara terenului de joc; penalizare aplicată de arbitru împotriva jucătorului respectiv. – Din engl. out „afară”. Vezi definitia »