LOCULÁR, -Ă adj. (Bot.) Care este împărțit în mai multe loji; care este închis în alveole. [Cf. fr. loculaire, cf. lat. loculus – locșor]. Vezi definitia »

izmănár s.n. (reg.) un fel de burete. Vezi definitia »

ADULÁR s. n. ortoză, transparentă, cu reflexe argintii. (< fr. adulaire, germ. Adular) Vezi definitia »

CATÁR s.n. Inflamație a mucoasei unui organ (în special a mucoasei nazale), însoțită de secreție. [Pl. -ruri, -re. / < fr. catarrhe, cf. gr. katarrhos – scurgere]. Vezi definitia »

LEUCOCITÁR, -Ă adj. referitor la leucocite. ♦ formulă ~ă = repartizarea diferitelor categorii de leucocite în sânge. (< fr. leucocytaire) Vezi definitia »