UMILÍT, -Ă, umiliți, -te, adj. 1. Cu atitudine supusă, smerită, plecată; care exprimă umilință; umil. ♦ Rușinat. 2. Care este plin de umilințe, de jigniri, de lipsuri. ♦ (Substantivat) Om care duce o viață mizeră, care suportă jigniri, lipsuri. 3. (Rar) Simplu, modest, neînsemnat; sărac (2). – V. umili. Vezi definitia »

prișcălít s.n. (reg.) lovire sau plesnire cu prișcala, cu o nuia sau cu șfichiul biciului. Vezi definitia »

ȚÂRLÂÍT, țârlâituri, s. n. Acțiunea de a țârlâi și rezultatul ei. [Var.: țurluít s. n.] – V. țârlâi. Vezi definitia »

MONAZÍT s. n. fosfat natural de ceriu, toriu și alte lantanide. (< fr. monazite) Vezi definitia »

PSEUDOPARAZÍT s. m. organism care trăiește pe un alt organism fără a se hrăni în dauna acestuia. (< fr., engl. pseudoparasite) Vezi definitia »