AMUȚÍRE, amuțiri, s. f. 1. Faptul de a amuți; pierderea facultății de a vorbi. ♦ Fig. Încetarea oricărui zgomot. 2. Fenomen fonetic care constă în pronunțarea din ce în ce mai puțin perceptibilă, până la dispariția totală, a unui sunet. – V. amuți. Vezi definitia »

PROBÁRE, probări, s. f. Acțiunea de a proba. – V. proba. Vezi definitia »

EXORCIZÁRE, exorcizări, s. f. Acțiunea de a exorciza și rezultatul ei; eliberare de diavol prin rugăciuni, descântece etc. – V. exorciza. Vezi definitia »

poslușíre s.f. (înv.) 1. servire, slujire; slugărire; ajutare, asistare. 2. oficiere a unui serviciu religios. Vezi definitia »

CONVORBÍRE s. f. discuție, conversație. ♦ ~ telefonică = discuție prin telefon. (< convorbi) Vezi definitia »